Democid

Democidul, sau populicidul, este „uciderea intenționată a unei persoane neînarmate sau dezarmate de către agenți guvernamentali care acționează în calitatea lor autoritară și în conformitate cu politica guvernamentală sau cu înaltul comandament”. Termenul democid, inventat de istoricul Holocaustului și expert în statistică Rudolph Joseph Rummel în cartea sa „Moartea prin guvern”. Conform lui Rummel, această definiție acoperă o gamă largă de decese, inclusiv victimele muncii forțate și ale lagărelor de concentrare, uciderile sumare extrajudiciare și decesele în masă cauzate de acte guvernamentale de omisiune criminală și neglijență, cum ar fi în foametea deliberată precum Holodomorul, precum și uciderile comise de guverne de facto, cum ar fi crimele din timpul unui război civil. Această definiție acoperă orice ucidere a oricărui număr de persoane de către orice guvern. Rummel a inventat democidul ca un termen extins pentru a include forme de crimă guvernamentală care nu sunt incluse în genocid. Potrivit lui Rummel, democidul a depășit războiul ca principală cauză de deces nenatural în secolul al XX-lea.^[1]^[2]^[3]^[4]

Aplicație

Regimurile comuniste

Rummel a aplicat conceptul de democid regimurilor comuniste. În 1987, cartea lui Rudolph Rummel, „Moartea prin guvern”, estima că 148 de milioane de oameni au fost uciși de guvernele comuniste între 1917 și 1987. Lista țărilor comuniste cu peste 1 milion de victime estimate includea:

China la 76.702.000 (1949–1987),
Uniunea Sovietică cu 61.911.000 (1917–1987),
Kampuchea Democrată (1975–1979) la 2.035.000,
Vietnam (1945–1987) la 1.670.000,
Polonia (1945–1987) la 1.585.000,
Coreea de Nord (1948–1987) la 1.563.000,
Iugoslavia (1945–1987) la 1.072.000.^[5]

Regimurile autoritare de dreapta

Estimările lui Rummel pentru regimurile fasciste sau autoritare de dreapta includ:

Germania nazistă la 20.946.000 (1933–1945),
China naționalistă (1925–1949) și mai târziu Taiwan (1949–1987) cu 10.214.000,
Imperiul Japoniei la 5.964.000 (1900–1945),
Imperiul Otoman cu 1.883.000 (genocidul armean și genocidul grec),
Pakistan cu 1.503.000 (genocidul din Bangladesh din 1971),
Porfiriato în Mexic, undeva între 600.000 și 3.000.000 și mai aproape de 1.417.000 (1900–1920), ^[6]
Imperiul Rus cu 1.066.000 (1900–1917).^[5]

Regimurile democratice

Politica externă și serviciile secrete ale regimurilor democratice „pot, de asemenea, să desfășoare activități subversive în alte state, să sprijine lovituri de stat mortale și, de fapt, să încurajeze sau să sprijine forțele rebele sau militare implicate în activități democratice. Acest lucru a fost făcut, de exemplu, de CIA americană în lovitura de stat din 1952 împotriva prim-ministrului iranian Mohammed Mosaddegh și în lovitura de stat din 1973 împotriva președintelui Salvador Allende, ales democratic din Chile, de către generalul Augusto Pinochet. Apoi, a existat sprijinul secret acordat armatei din El Salvador și Guatemala, deși aceștia masacrau mii de presupuși susținători comuniști, și cel al membrilor grupării Contra în războiul lor împotriva guvernului sandinist din Nicaragua, în ciuda atrocităților lor. Deosebit de reprobabil a fost sprijinul secret acordat generalilor din Indonezia, care au ucis sute de mii de comuniști și alții după presupusa tentativă de lovitură de stat comunistă din 1965, și sprijinul secret continuu acordat generalului Agha Mohammed Yahya Khan din Pakistan, chiar dacă acesta a fost implicat în uciderea a peste un milion de bengalezi în Pakistanul de Est (acum Bangladesh).”^[7]

Conform lui Rummel, exemple de democid democratic ar include „cei uciși în bombardamente fără discriminare sau cu țintire asupra orașelor, cum ar fi în cazul Germaniei și Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial. Ar include masacrele la scară largă ale filipinezilor în timpul colonizării sângeroase americane a Filipinelor la începutul acestui secol, decesele în lagărele de concentrare britanice din Africa de Sud în timpul Războiului Boer, decesele civile cauzate de foamete în timpul blocadei britanice asupra Germaniei în și după Primul Război Mondial, violarea și uciderea chinezilor neajutorați în și în jurul orașului Peking în 1900, atrocitățile comise de americani în Vietnam, uciderea algerienilor neajutorați în timpul Războiului din Algeria de către francezi și moartea nefirească a prizonierilor de război germani în lagărele de prizonieri de război franceze și americane după cel de-al Doilea Război Mondial.”^[7]

Note

↑ Rummel, Rudolph (2003). Statistic of Democide: Genocide and Mass Murder Since 1900 (ed. hardback). Charlottesville, Virginia; New Brunswick, New Jersey: Center for National Security Law, School of Law, University of Virginia; Transaction Publishers, Rutgers University. ISBN 9783825840105. Accesat în 2 decembrie 2021.
↑ Rummel, Rudolph (1 februarie 2005). „Democide Vs. Other Causes of Death”. Democratic Peace. Arhivat din original la 9 mai 2021. Accesat în 2 decembrie 2021.
↑ Harff, Barbara (1996). „Death by Government by R. J. Rummel”. The Journal of Interdisciplinary History. MIT Press. 27 (1): 117–119. doi:10.2307/206491. JSTOR 206491.
↑ Harff, Barbara (2017). „The Comparative Analysis of Mass Atrocities and Genocide” (PDF). În Gleditish, N. P. R.J. Rummel: An Assessment of His Many Contributions. SpringerBriefs on Pioneers in Science and Practice. 37. New York: Springer. pp. 111–129. doi:10.1007/978-3-319-54463-2_12 . ISBN 9783319544632.
1 2 Rummel, Rudolph (1994). Death by Government: Genocide and Mass Murder Since 1900 (ed. 1st). New Brunswick, New Jersey: Transaction Publishers. ISBN 9781560009276. Accesat în 25 noiembrie 2021.
↑ Rummel, Rudolph (2003). „Statistics of Mexican Democide: Estimates, Calculations, and Sources”. Statistic of Democide: Genocide and Mass Murder Since 1900 (ed. hardback). Charlottesville, Virginia; New Brunswick, New Jersey: Center for National Security Law, School of Law, University of Virginia; Transaction Publishers, Rutgers University. ISBN 9783825840105. Accesat în 31 august 2021.
1 2 Rummel, Rudolph (1994). „Democide in Totalitarian States: Mortacracies and Megamurderers”. În Charny; Horowitz. The Widening Circle of Genocide (ed. 1st). Routledge. pp. 3–40. doi:10.4324/9781351294089-2. ISBN 9781351294089.

[1] Rummel, Rudolph (2003). Statistic of Democide: Genocide and Mass Murder Since 1900 (ed. hardback). Charlottesville, Virginia; New Brunswick, New Jersey: Center for National Security Law, School of Law, University of Virginia; Transaction Publishers, Rutgers University. ISBN 9783825840105. Accesat în 2 decembrie 2021.

[2] Rummel, Rudolph (1 februarie 2005). „Democide Vs. Other Causes of Death”. Democratic Peace. Arhivat din original la 9 mai 2021. Accesat în 2 decembrie 2021.

[Harff_1996-3] Harff, Barbara (1996). „Death by Government by R. J. Rummel”. The Journal of Interdisciplinary History. MIT Press. 27 (1): 117–119. doi:10.2307/206491. JSTOR 206491.

[Harff_2017-4] Harff, Barbara (2017). „The Comparative Analysis of Mass Atrocities and Genocide” (PDF). În Gleditish, N. P. R.J. Rummel: An Assessment of His Many Contributions. SpringerBriefs on Pioneers in Science and Practice. 37. New York: Springer. pp. 111–129. doi:10.1007/978-3-319-54463-2_12 . ISBN 9783319544632.

[Rummel_1994a2-5] 1 2 Rummel, Rudolph (1994). Death by Government: Genocide and Mass Murder Since 1900 (ed. 1st). New Brunswick, New Jersey: Transaction Publishers. ISBN 9781560009276. Accesat în 25 noiembrie 2021.

[Mexican_Democide-6] Rummel, Rudolph (2003). „Statistics of Mexican Democide: Estimates, Calculations, and Sources”. Statistic of Democide: Genocide and Mass Murder Since 1900 (ed. hardback). Charlottesville, Virginia; New Brunswick, New Jersey: Center for National Security Law, School of Law, University of Virginia; Transaction Publishers, Rutgers University. ISBN 9783825840105. Accesat în 31 august 2021.

[Rummel_1994b-7] 1 2 Rummel, Rudolph (1994). „Democide in Totalitarian States: Mortacracies and Megamurderers”. În Charny; Horowitz. The Widening Circle of Genocide (ed. 1st). Routledge. pp. 3–40. doi:10.4324/9781351294089-2. ISBN 9781351294089.

[1]